Despre Grigore Brișcu
Grigore Brișcu s-a născut in 1884 la Bârlad. Încă de mic a fost atras spre inginerie și s-a înscris la 19 ani la Școala Națională de Poduri și Șosele din București. În timpul facultății tehnice a avut ocazia să meargă la Paris pentru anumite cursuri tehnice. În paralel s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, unde și-a obținut și atestatul în științe juridice. Și-a desfășurat activitatea de avocat în Iași, iar veniturile sale i-au permis să aprofundeze studiile și experimentele în domeniul mecanii aplicate.
Studiul aeronauticii
Și-a început activitatea în studiul aeronauticii în perioada 1907-1908. Era perioada în care mulți oameni de știință visau să dezvolte un aparat de zbor. Este unul dintre primii inventatori care au reușit ridicarea unei machete de elicopter, dotată cu elice cu pas variabil, menținându-l în zbor stabil. De fapt, ideea sa inovativă a venit din utilizarea a două elice coaxiale și contrarotative, atât pentru deplasare, cât și pentru stabilitate și dirijare, în același timp. În 1909, acest sistem de automat deviator a fost numit platou de variație ciclică a pasului palelor. Sistemul automat deviator al lui Brișcu este și în prezent cel mai important sistem al unui elicopter.
A fost un autodidact, fiind pus la punct cu toate informațiile din domeniul pionieratului aviației. Brișcu a publicat astfel în 1910 un articol numit „Helicopterele” în care demonstra științific faptul ca acestea sunt aparate de zbor practice și sigure și vor fi utilizate la scară largă în viitor. Brișcu este astfel determinat să își continue studiile și în 1911 a realizat prima macheta a unui elicopter pe care l-a numit „aerobrișca”. Aerobrișca a beneficiat de sistemul său inițial de 2 elice menționat mai sus și se putea deplasa orizontal, vertical, lateral și se putea opri la punct fix.
În 1912 Brișcu și-a brevetat la Oficiul Român de Invenții „motorul rotativ Brișcu”. Acesta era un motor cu explozie, având volumul și greutatea mult reduse în raport cu puterea dezvoltată. Motorul a fost construit la uzinele franceze Gnome, macheta acestuia fiind expusă la Institutul de Energetică al Academiei Române. Este surprinzător să observi astfel de preocupări în România acelor perioade tulburi! Mai mult decât atât, studiile sale au devenit cunoscute la nivel internațional. Astfel, o soluție similară a fost experimentată de aviatorul Paul Cornu – un inventator tot cu origini românești – care a construit un aparat de zbor dotat cu doua elice, cu ajutorul căruia a reușit să se ridice de la sol la 30 cm până la 1,50 m.
Se pare ca Brișcu a colaborat și cu inventatorul George Bothezat, un basarabean ajuns în America. Bothezat a realizat un elicopter cu patru elice portante numit „Caracatiţa zburătoare”, aparat care a zburat de mai multe ori la altitudine mică şi pe distanţe scurte, cu pasageri la bord, în 1922 și 1923.
Briscu încetează din viața în anul 1965, dar rămâne în istorie ca o personalitate care și-a adus o contribuție extraordinară la dezvoltarea sistemului de zbor cu elicopterul, intrând astfel în lista marilor inventatori români care au surprins lumea.
